Amplificator audio cu lampi KT88

Functionare

Avantajul acestei scheme fata de clasa AB este al unei excelente linearitati in
domeniul audio si distorsiuni foarte mici iar dezavantajul este al unei puteri mai
mici. Ceea ce se urmareste insa este obtinerea unui sunet „de studio”.
 Cu toate ca tehnologia semiconductoarelor are o dezvoltare de netagaduit,
aceasta configuratie este imposibil de rezolvat cu tranzistoare, acestea
ramanand un simplu silicon. Ca sa ne explicam fraza: In clasa AB
semiperioadele sunt aplicate pe rand unei ramuri urmand a fi refacute si
compuse prin cele doua infasurari ale transformatorului. Din nefericire insa
compunerea nu poate fi perfecta astfel ca semnalul va trebui sa fie filtrat. In
varianta Parallel Push-Pull transformatorul de iesire nu mai are priza in
primar, curentul circuland prin primar identic cu cel al unui transformator de
alimentare. Tuburile, conectate fiind in paralel, reduc impedanta de iesire de
cca. 4 ori astfel ca infasurarea transformatorului de iesire are un numar redus
de spire reducand astfel si inductanta precum si capacitatea intre infasurari,
elemente ce impieteaza raspunsul per ansamblu al amplificatorului. Totodata,
fata de clasicele scheme in clasa AB, atat scurt-circuitul cat si mersul in gol, nu
au efect devastator asupra amplificatorului (la clasa AB apare efectul flyback de
suprapunere a tensiunilor semialternante ce duce la distrugerea prin tensiune a
elementelor finale).
 Asa cum se observa si in schema, avem trei module. Primul este cel de
amplificare, al doilea de alimentare iar cel de-al treilea cel de limitare a
curentului de pornire. Intrarea se face printr-un transformator audio ce poate fi
conectat fie 1:1 sau 1:2 , impedanta de intrare fiind de 34KΩ respectiv 8.5KΩ,
tensiunea max. fiind de 1.5V respectiv 0,75V pentru putere maxima. Cu R3 si
R4 prin C2 se face supresia semnalelor de RF. Vb joaca rolul de adaptor de
impedanta pentru etajul realizat cu V2a caruia i se aplica direct semialternanta,
fara decuplare prin condensator. Grila lui V2b este conectata direct prin R14 iar
C10 trece-jos componenta alternativa. V2 va asigura astfel pe iesire excursia in
tensiune a semnalului integral iar V3 si V4 vor asigura curentul necesar prin
sarcina.
Cu valorile din schema se folosesc tuburile KT88 cu care se obtin 45W insa se
pot folosi si EL34 cu care se obtin 35W (lista separata). C15 are un rol
important in schema, ca reactie negativa, raspunsul in frecventa fiind liniar la
20KHz si scade cu 1dB la 100KHz.
Tensiunile sunt obtinute cu blocul de alimentare ce genereaza tensiunile de
filament si tensiunile anodice si de grila; grilele ecran primesc tensiuni de la
etajul opus pentru ca atunci cand tensiunea pe anod-catod scade tensiunea pe
grila sa ramana o valoare corespunzatoare pentru ca semnalul sa nu se limiteze
prematur. Filtrarea tensiunii pe grila se face prin R2 C3 si R5 C6. Pentru V1
tensiunea este stabilizata cu diodele Zenner D1-D4. R1C1 si R4C4 au rol de
filtru la componentele RF de pe reteaua de alimentare. Tensiunea de filament
este aplicata prin perechea de rezistente R29-R30 ce trec catre masa, reducand
mult zgomotul indus de filament precum si posibilele tensiuni catod filament.
Circuitul de intarziere la cuplare are un rol esential in realizarea tensiunii de
filament ce va apare astfel gradual, protejand lampile si dandu-le sansa unei
durate indelungate in functionare. Carcasa se realizeaza din tabla de nichel,
bine lustruita, legata la impamantare.
Dupa realizare se trece la reglaje:
 - filamentele lumineaza dupa cca. 2 minute. Se masoara tensiunea intre M1 si
grila lui V3 si intre M2 si grila V4 si se regleaza din semireglabili pana la cea
mai negativa tensiune aplicata pe grila. Se masoara tensiunile pe R25 si R26
(curentul de repaus) si se regleaza egal din semireglabili (operatia se repeta de
3-4 ori)